Poate ca nu e cea mai potrivita zi cu care sa incep, poate ca tocmai ceea ce simt azi iti va confirma sau chiar spori temerile pe care le ai deja fata de mine, cel despre care crezi ca vrea sa-ti cucereasca lumea.
Data de 15 aprilie 2009 este o zi pe care Susan Boyle e putin probabil s-o uite vreodata.
Este ziua in care femeia timida, de 47 de ani, pasea pe scena concursului de talente Britain’s Got Talent. Cu alte cuvinte, ziua in care lumea ei s-a intors la 180 de grade.
Care era lumea ei pana la acel moment?
S-a nascut in Blackburn – Scotia. Tatal sau era miner, veteran din cel de-al doilea război mondial, iar mama sa stenodactilografa. Nascandu-se cand mama ei avea 47 de ani, Susan a fost lipsita de oxigen pe parcursul nasterii dificile si, mai tarziu, a fost diagnosticata cu dizabilitati de invatare. Ca urmare, a fost hartuita de copii si poreclita incă din copilărie.
Nu a avut viata personala, avand grija de mama ei pana in 2007, cand aceasta a decedat la varsta de 91 de ani. Acum era somera si locuia doar cu pisica ei.
In 2009, Susan si-a luat insa inima in dinti si a urcat pe scena faimosului concurs “Britain’s Got Talent”, convinsa fiind ca are voce. Totusi, pentru Susan Boyle, care n-ar fi indraznit vreodata sa spere la ceva bun pentru ea, acesta a fost un act de curaj.
O femeie grasuta, cu parul un dezastru, sprancenele ca niste tufisuri si-o rochie ca cea pe care-o purta, chiar putea sa se faca remarcata? Sa fim seriosi! Nu e tocmai imaginea unei viitoare vedete!
Aparitia ei a starnit hohote de ras in randul spectatorilor, iar juriul era evident reticent in ceea ce priveste talentul ei muzical, fiind astfel luata in deradere de toti cei prezenti in sala.
Toate acestea pana cand femeia a inceput sa cante.
Pentru cateva minute, vanitatea insasi s-a prabusit.
Oamenii „marunti” s-au simtit razbunati.
Ieri, Susan Boyle nu era decat o necunoscuta care traia singura cu pisica ei.
Peste noapte, Susan Boyle era deja o senzatie.
Vocea ei uluitoare nu numai ca a reusit sa-l cucereasca pe Simon Cowell, renumit pentru capriciozitatea si cinismul sau, dar a atins inimile a milioane de oameni de pretudindeni.
Susan a devenit, astfel, vedeta peste noapte, prestatia ei de la “Britain’s Got Talent” strangand pe Youtube, dar si pe alte site-uri, milioane de utilizatori.
“I Dreamed a Dream”, primul sau album, s-a vandut in peste 700.000 de exemplare in prima saptamana de la lansare, iar “The Gift”, cel mai nou disc al artistei, s-a vandut in 318.000 de exemplare in sapte zile.
Albumele lui Susan Boyle au ajuns de doua ori, in acelasi ani, pe primul loc al topurilor din Marea Britanie si Statele Unite, egaland, astfel, recordul inregistrat de Beatles in 1969 si de The Monkees in 1967.
Casa de discuri Sony a precizat ca Boyle este prima femeie care atinge o astfel de performanta.
Susan Boyle este prima solista din istorie care a intrat in topul UK si US simultan, de doua ori in mai putin de un an.
Simon Cowell: “Sunt emotionat pentru Susan, a reusit din nou sa sfideze toate regulile. Pentru mine, este femeia supranaturala”
Daca ea a putut sa viseze, la fel poti si tu!
Wade Watts (23 Septembrie 1919 – 13 Decembrie 1998) a fost un pastor afro-american si activist al drepturilor civile in Oklahoma.
In calitatea sa de conducator al sustinatorilor drepturilor civile, Reverendul Watts a avut partea lui de necazuri cu gruparea Ku Klux Klan. L-au urmarit, l-au amenintat, i-au distrus curtea, i-au dat foc crucii din fata casei si apoi bisericii.
Odata, a intrat intr-o cafenea din Ada – Oklahoma cu prietenul sau Gene Stipe, Senatorul Statului Oklahoma, iar chelnerita le-a blocat intrarea spunandu-le: “Nu servim negri aici!”. Calm, Wade i-a raspuns: “Domnita, nu vreau sa mananc negri, doar niste sunca cu oua!”
Ceea ce Watts a ales sa faca in mod cu totul diferit fata de altii aflati in aceeasi situatie, a fost reactia lui la toate aceste violente si abuzuri. Iar reactia lui nu numai ca a spart toate tiparele cu care membrii gruparii Ku Klux Klan erau obisnuiti, dar a avut un rezultat pe care nimeni nu si le-ar fi inchipuit vreodata.
Intr-o zi, Wade i-a spus prietenului sau, senatorul, ca isi doreste sa stea de vorba fata-n fata cu liderul gruparii. Iar dorinta i-a fost implinita sub forma unei dezbateri la postul national de radio. A fost intalnirea suprema, care i-a miscat inima lui Johnny Lee Clary, liderul gruparii la acea vreme, supranumit Vrajitorul Imperial al Ku Klux Klan-ului si cel care i-a dat cel mai mult de furca.
Dupa acea intalnire, Johnny Lee Clary a trecut de la ura la toleranta. Nu numai ca Wade si Johnny au devenit cei mai buni prieteni, dar Johnny i-a fost si nas de botez fiicei acestuia, Tia.
Clary s-a convertit la crestinism, iar de-atunci calatoreste peste tot in lume, predicand impotriva rasismului si a gruparilor de tip Ku Klux Klan sau Natia Ariana.
Andrew Denton, prezentator TV la ABC, l-a invitat pe Johnny Lee Clary sa vorbeasca despre curajosul sau prieten Wade Watts:
Jill Peterson si Kevin Heinz – un cuplu haios din Minnesota, ambii de 28 de ani
care si-au surprins invitatii de la nunta cand, in locul obisnuitei rutine, si-au facut intrarea impreuna cu prietenii lor, dansand pe melodia “Forever” a lui Chris Brown.
Ca urmare a ideii si prestatiei lor unice, Peterson si Heinz au fost invitati la emisiunea “Today Show” pentru a povesti despre nunta lor nebuneasca si au devenit populari in intreaga lume.
Cine spune ca ceremenoniile de nunta trebuie sa fie musai plictisitoare?
Byron Garcia – fiul fostului Guvernator al orasului Cebu (Republica Filipine), Pablo Garcia si fratele actualului Guvernator, Gwendolyn Garcia.
Unde in lumea asta gasesti “detinuti dansatori”? Numai in Republica Filipine, mai exact doar la Penitenciarul de maxima securitate din Cebu. Niciun regulament n-a prevazut vreodata conceptul de disciplina si metodele de reabilitare aplicate aici. Acestea se abat de la toate principiile dreptului penal si nu se conformeaza regulilor niciunei detentii. Dar fiul unui politician si-a depasit radacinile de natura politica pentru a face ceva, cat de putin pentru concetatenii lui – a transformat “drojdia societatii” in fiinte umane.
Byron Garcia ar fi putut cu usurinta sa urmeze o cariera confortabila in afaceri, fiind absolvent de management. Dar a ales sa fie alaturi de asasini, de cei mai periculosi oameni ai societatii si a optat pentru o functie ingrata, alegere considerata nebuneasca din partea familiei lui.
Ce l-a motivat sa faca aceasta alegere?
Credinta ca reabilitarea nu este cu adevarat reabilitare atunci cand este ancorata in metode punitive. Byron spune ca “Pentru a reabilita un om, trebuie să scoti ce e mai bun in el, nu ce este mai rau. Daca facem din inchisoare un iad pentru detinuti, inseamna ca atunci cand ii eliberam, trimitem in libertate niste diavoli bine antrenati”.
Avand aceasta perspectiva in minte, Byron si-a asumat curajul si sarcina aparent imposibila de a revolutiona in totalitate principiile si cultura penitenciarelor.
Si bineinţeles ca nimeni nu i-a acordat credit.
Si totusi el a inceput sa puna in aplicare o alta metoda de reabilitare, cu totul diferita de disciplina extrem de dura – DANSUL.
La scurt timp s-a dovedit ca muzica si dansul ofera detinutilor o supapa de eliberare a depresiei, nelinistilor si a autocompatimirii. Muzica si dansul au devenit un mediu pozitiv care sa-i ajute la eliberarea emotiilor negative si a frustrarilor.
Byron si-a capatat faima la nivel international in momentul in care a reusit in iulie 2007 sa faca 1500 de detinuti din Centrul de Reabilitare si Detentie Cebu (CPDRC) sa danseze in sincron pe melodia “Thriller” a lui Michael Jackson, postand ulterior inregistrarea evenimentului pe YouTube, videoclip care a adunat pana in prezent zeci de milioane de vizionari. Conceptul “detinutilor dansatori” a ajuns si la retele de televiziune precum CNN, BBC si in paginile revistelor TIME si NEWSWEEK. De asemenea, datorita conceptului sau unic si inovator, Byron a intrat in top “10 oameni remarcabili ai orasului Cebu.
De-atunci, detinutii au prezentat lunar cate o coregrafie realizata pe melodii celebre.
Mai jos, Byron Garcia prezinta dansul lunii februarie 2010, realizat impreuna cu Travis Payne, coregraful lui Michael Jackson (criteriul alegerii consta in calitatea imaginii si sunetului). Enjoy!
