La începuturi s-a vorbit doar de puterea fizică. Pe măsură ce specia a evoluat, au aparut formele mai subtile ale puterii: puterea asupra altuia (de exemplu, dominaţia, controlul), puterea dată de un avantaj material (eşti singurul care deţii ceva), puterea intrinseca (proprie) sau puterea data de grup.
Azi vorbim şi de putere mentală, putere spirituala, putere emoţională… Avem puterea de a influenţa alţi oameni sau de a ne schimba fundamental pe noi înşine…
De cele mai multe ori, puterea a fost asociată conducătorilor de obşte, fiind indispensabilă sferei politice şi economice. Cine are puterea conduce lumea, dar cine are resursele conduce puterea. Totuşi nu despre asta vreau sa vorbesc.
Aş vrea sa analizăm puţin puterea din perspectiva atracţiei asupra celor din jurul ei.
Aş zice ca e evident pentru toata lumea că puterea este un bun (poate cel mai bun) afrodisiac pentru cei din jurul persoanei puternice şi cel mai bun parfum cu feromoni pentru cel ce o deţine 
. Observaţi doar cum se concentrează polii de atenţie spre o persoană puternică, imediat ce îşi face apariţia într-un spaţiu, cât de concentraţi sunt interlocutorii să câştige la randul lor atenţia acelui om atât de altfel.
Şi vorbim aici de orice: geniu cultural, artist cunoscut, om de ştiinţă, om politic sau doar un om foarte bogat… Nici măcar nu trebuie sa fie prezentabili fizic sau bine îmbrăcaţi, deşi dacă ar fi, cred ca ar declanşa reacţii de “crash-bum-bang” !
Puterea mai este asociată cu notorietatea (cat de departe a ajuns faima) si influenţa (cat de multe poate determina în societate). Poate de asta unii doresc cu tot dinadinsul sa fie in preajma puterii, sperând că o parte din beneficiile acesteia se vor răsfrânge şi asupra lor, ba chiar vor capata şi ei puţină putere. De fapt, puterea nu e transmisibilă pur şi simplu prin simpla atingere . Cine vrea putere, va trebui să se antreneze destul de mult…
Dar azi mai vorbim şi de puterea pe care o exercită alţii asupra noastră. De unde vine de fapt aceasta? Din faptul că ei ne dicteaza emoţii, chiar ni le controleaza uneori, deci permitem ca gândurile şi acţiunile noastre să fie influenţate de gândurile şi acţiunile altora. Iar asta se întamplă nu pentru că aceştia au cu adevarat putere, ci pentru că noi le-o oferim. În momentul în care regăsim puterea interioară pentru a o păstra pentru noi şi nu pentru a o oferi cadou, putem să sperăm că vom controla raportul de forţe dintre noi şi cei din jur. Dar… câţi dintre noi conştientizează că trăiesc de fapt vieţile altora? Câţi vor “libertate”?
Dar dependenţa şi supunerea faţă de gândurile, emoţiile şi acţiunile altora sunt într-un alt capitol .
Unii s-ar putea întreba ce treaba au ei cu puterea?! Mama mea, de exemplu, nu a fost şi nici nu este vreodata interesată de putere, nu vrea decat o viaţă liniştită . Totuşi, bănuiesc că uneori ar vrea sa aiba puterea de a-l opri pe tata sa faca ceva ce ea nu vrea … Ar vrea să aibă o putere financiară (sunt atât de sigură…) care să-i asigure siguranţa materială toată viaţa, să îşi ajute nu doar copiii, ci şi pe mulţi alţii tare nevoiaşi … Sau mai sunt sigură că ar vrea, daca ar fi cazul (cum e cazul la atâţia altii din pacate) să fie destul de puternică sa depăşească un necaz, să înfrunte o boala sau să aibă tăria să o accepte daca asta e…
Deci toţi avem nevoie sa fim puternici. Cum reuşim?
